Mulți oameni, la un moment dat în viața lor, pot să fi experimentat un sentiment de irealitate sau deconectarea de lumea din jurul lor, ceea ce i-a făcut să se simtă ca într-un vis, ca și cum ceea ce trăiau nu era real și erau simpli spectatori ai propriei lor vieți. Acest tip de senzații sunt cunoscute sub numele de depersonalizarea și derealizarea și care, în psihologie, sunt incluse în cadrul tulburare de disociere .

Diferența dintre depersonalizare și derealizare depinde de tipul de deconectare care apare și de modul în care aceasta afectează persoana, dar ambele sunt un tip de tulburare disociativă.

Acestea sunt experiențe care, dacă nu dispar în timp și se repetă în mod recurent, pot fi foarte deranjante pentru persoana care suferă de ele. sentimentul de a fi deconectat de lume sau sentimentul de a fi un străin este adesea însoțită de simptome fizice secundare tipice bolii. anxietate care afectează calitatea vieții oamenilor.

Diferența dintre depersonalizare și derealizare

The DPDR (acronimul pentru Tulburare de depersonalizare/dezrealizare ) se încadrează în ceea ce Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale (DSM-5) clasifică drept tulburări disociative, deconectări involuntare care pot afecta gândurile, acțiunile, amintirile sau însăși identitatea persoanei care le experimentează.

Depersonalizarea și derealizarea sunt adesea confundate din cauza simptomelor lor, dar, deși pot coexista, există o diferență între cele două care trebuie subliniată, după cum vom vedea pe parcursul articolului.

Recâștigați seninătatea pentru a vă simți mai bine

Ce este depersonalizarea?

Ce este depersonalizarea în psihologie? Depersonalizarea apare în următoarele moduri atunci când persoana se simte înstrăinată de ea însăși Persoana nu se simte ca un robot care nu este stăpân pe propria mobilitate. Persoana nu se simte ea însăși , simte că este un observator extern al vieții sale Mă simt ciudat", "parcă nu sunt eu" sunt fraze care explică bine sensul depersonalizării. În această situație, este ușor să apară și o stare de alexitimie.

În timpul unei episod de depersonalizare persoana are Sentimentul de a-ți privi viața printr-un geam de sticlă, Prin urmare, cei care suferă de crize de depersonalizare afirmă în mod recurent că este ca și cum și-ar vedea viața pe film și ei spun se văd din exterior .

În acest tip de tulburare disociativă, este afectată percepția subiectivității persoanei și, prin urmare, relația acesteia cu lumea și cu emoțiile sale.

‍ Ce este derealizarea?

The derealizare este un sentiment de irealitate în care persoana are impresia că totul în jurul ei este ciudat, În acest caz, sentimentul este: "De ce mă simt ca într-un vis? episod de derealizare la lumea nu este doar rare, dar este, de asemenea, și distorsionat. Percepția este că obiectele își pot schimba dimensiunea sau forma, motiv pentru care persoana se simte "nerealizată", adică în afara realității pe care o cunoștea. Este o tulburare disociativă care perturbă mediul înconjurător.

Pe scurt, și în formă simplificată, diferența dintre depersonalizare și derealizare este că, în timp ce prima se referă la sentimentul de a fi un observator al propriei persoane și chiar de a se simți separat de propriul corp, în cea de-a doua, mediul înconjurător este perceput ca fiind ceva străin sau ireal.

Cât durează depersonalizarea și derealizarea?

În general, aceste episoadele pot dura de la câteva secunde la câteva minute. Pentru cei care se întreabă dacă derealizarea sau depersonalizarea este periculoasă, trebuie precizat că este mai degrabă o experiență confuză. Cu toate acestea, există persoane pentru care această senzație este prelungită. pentru ore, zile, săptămâni ... Atunci poate înceta să mai fie ceva funcțional și poate deveni un depersonalizare sau derealizare cronică.

Prin urmare, pentru a ști dacă suferiți sau aveți o tulburare de derealizare sau de depersonalizare, trebuie luat în considerare factorul timp. Episoadele scurte și trecătoare pot fi normale și nu înseamnă că sunteți afectat de acest tip de tulburare disociativă. Este posibil să treceți pur și simplu printr-un moment de stres acut.

The diagnosticul de tulburare de depersonalizare/dezrealizare ar trebui să fie făcută de un clinician pe baza prezenței criteriilor stabilite în DSM-5:

• Episoade recurente sau persistente de depersonalizare, derealizare sau ambele.
• Persoana știe, spre deosebire de alte tulburări psihotice sau de schizofrenie, că ceea ce trăiește nu este posibil și că este un produs al minții sale (adică își păstrează intact sentimentul realității).
• Simptomele, care nu pot fi explicate printr-o altă afecțiune medicală, cauzează un disconfort sever sau afectează calitatea vieții persoanei.

Cauzele și factorii de risc pentru tulburarea de depersonalizare și derealizare

Cauzele depersonalizării și derealizării sunt similare. Deși nu se știe exact ce anume cauzează această tulburare, ea este de obicei asociată cu următoarele cauze:

• Eveniment traumatic În funcție de traumă, aceasta poate duce chiar la tulburare de stres post-traumatic (PTSD), cum ar fi faptul de a fi fost victima unui abuz emoțional sau fizic, moartea neașteptată a unei persoane dragi, faptul de a fi fost martor la violență în rândul partenerului de îngrijire, faptul de a avea un părinte cu o boală gravă, printre altele.
• Aveți antecedente de consum de droguri recreaționale Efectele drogurilor pot declanșa episoade de depersonalizare sau derealizare.
• The anxietate și depresie sunt frecvente la pacienții cu depersonalizare și derealizare.

Sentiment de irealitate și simptome de derealizare și depersonalizare

După cum am văzut deja, tulburarea de depersonalizare-derealizare are două aspecte distincte Simptomatologia modului în care este trăit acest sentiment de irealitate este cea care face diferența între faptul că o persoană trăiește o derealizare (a mediului) sau o depersonalizare (subiectivitate).

Depersonalizarea: simptome

Simptomele de depersonalizare, dincolo de a se vedea pe sine ca un observator al propriei persoane, pot include:

• Alexithymia.
• Senzație de robotism (atât în mișcare, cât și în vorbire) și senzații de amorțeală.
• Incapacitatea de a asocia emoțiile cu amintirile.
• Senzația de distorsiune a membrelor sau a altor părți ale corpului.
• Experiențe extracorporale care pot include auzul unor sunete nedefinite.

Derealizare: simptome

Să ne uităm la simptomele derealizării:

• Distorsionarea distanței, a mărimii și/sau a formei obiectelor.
• Sentimentul că evenimentele recente datează dintr-un trecut îndepărtat.
• Sunetele pot părea mai puternice și mai copleșitoare, iar timpul poate părea că stă pe loc sau trece prea repede.
• Nu se simte familiarizat cu mediul înconjurător și că acesta pare neclar, ireal, ca un decor, bidimensional...

Are depersonalizarea/dezrealizarea simptome fizice?

Depersonalizarea și anxietatea merg adesea mână în mână, astfel încât pot apărea, de exemplu, semnele fizice tipice ale anxietății:

• transpirație
• cutremure
• greață
• agitare
• nervozitate
• tensiune musculară...

Simptomele de depersonalizare și derealizare pot dispărea de la sine, însă, dacă devin cronice și după ce au fost excluse alte motive neurologice, este necesar să consultăm un psiholog care ne va ajuta să înțelegem dacă avem de-a face cu sentimente de irealitate, cu sentimente temporare de depersonalizare sau cu o tulburare gravă.

Test pentru tulburarea de depersonalizare / derealizare

Pe internet, puteți găsi diferite teste cu diferite întrebări care se referă la simptomatologia tulburării pentru a determina dacă suferiți de depersonalizare sau derealizare. Dar, dacă ne concentrăm pe psihologie, ceea ce se evaluează este dacă există tulburare de disociere care cuprinde atât depersonalizarea, cât și derealizarea.

Unul dintre cele mai cunoscute teste este DES-II (Dissociative Experiences Scale) al lui Carlson și Putnam. Acest test măsoară tulburarea de disociere și are trei subscale care măsoară depersonalizarea/dezrealizarea, amnezia disociativă și absorbția (alte tipuri de tulburare disociativă, conform DSM-5).

Scopul său este de a evalua posibilele perturbări sau eșecuri în memoria, conștiința, identitatea și/sau percepția pacientului. Acest test de disociere constă în 28 de întrebări la care se răspunde cu alternative de frecvență.

Acest test nu este un instrument de diagnosticare, ci un instrument de depistare și detectare și nu înlocuiește o evaluare formală efectuată de un profesionist calificat.

Exemple de depersonalizare / derealizare

Unul dintre mărturii de depersonalizare-derealizare Cea mai cunoscută este cea a regizorului de film Shaun O"//www.buencoco.es/blog/consecuencias-psicologicas-despues-de-accidente">consecințele psihologice după un accident, atunci când se trăiește un sentiment de irealitate care poate altera simțul timpului al victimei și o face să trăiască evenimentul ca pe un coșmar, ca și cum s-ar afla în interiorul unui film cu încetinitorul în caresimțurile par să se ascută.

Terapia vă îmbunătățește bunăstarea psihologică

Anxietate depersonalizare

După cum am văzut la început, tulburarea de depersonalizare-derealizare este clasificată ca atare în DSM 5. Cu toate acestea, există cazuri în care depersonalizarea (sau derealizarea) apare ca un simptom asociat cu o altă tulburare, printre care se numără:

• tulburare obsesiv-compulsivă
• depresie (unul dintre diferitele tipuri de depresie incluse în DSM-5)
• tulburare de stres post-traumatic
• tulburare de panică
• tabloul clinic al anxietății...

Duce anxietatea la depersonalizare și derealizare?

Sentimentul de irealitate tipic acestei tulburări poate face parte din spectrul anxietății. Anxietatea poate genera acest tip de simptome deoarece mintea, atunci când nivelul de anxietate este foarte ridicat, va genera derealizare ca mecanism de apărare împotriva situației stresante. Simptomatologia asociată cu depersonalizarea-derealizare datorată anxietății este aceeași cu cea generată de celelalte simptome.În cazurile de derealizare, un psiholog vă poate ajuta să vă calmați anxietatea și să gestionați dezorientarea și sentimentul de irealitate cauzate de această tulburare.

Tulburarea de depersonalizare / derealizare: tratament

Cum se tratează depersonalizarea și derealizarea? Acest lucru se face de obicei prin psihoterapie sau terapie de discuție Nu există medicamente specifice aprobate pentru această tulburare, dar dacă este cauzată de anxietate, un specialist poate recomanda antidepresive pentru depersonalizare.

Pentru cei care caută un remediu natural pentru depersonalizare, vă reamintim că simptomele pot dispărea de la sine, atunci când apar ocazional sau în urma unor vârfuri de stres ocazionale. Atunci când devin recurente, unele dintre cele mai comune abordări psihologice sunt utile pentru depășirea depersonalizării/dezrealizării:

• The terapie cognitiv-comportamentală vă ajută să identificați tiparele de gândire care pot declanșa aceste experiențe și vă va oferi instrumente pentru a face față depersonalizării.
• Terapia de expunere sau psihodinamică este, de asemenea, o opțiune pentru vindecarea depersonalizării/dezrealizării.
• The tehnici de înrădăcinare Puteți practica câteva exerciții pentru a depăși episodul de depersonalizare și derealizare, cum ar fi: folosirea simțurilor pentru a recăpăta legătura cu realitatea, respirația lentă, descrierea obiectivă a mediului înconjurător, concentrarea asupra identificării sunetelor, senzațiilor... pentru a vă reconecta cu momentul prezent.corpul și cu momentul prezent.

În orice caz, dacă credeți că vă confruntați cu acest tip de problemă în mod recurent și vă întrebați ce trebuie să faceți, ar fi indicat să consultați un specialist care poate pune un diagnostic și vă poate indica cel mai bun tratament pentru sentimentele de derealizare sau depersonalizare pe care le aveți.